marți, 24 iunie 2008

Dragaica sau Sinzienele


Sinzienele sau Dragaica este sarbatoarea care marcheaza in chip simbolic solstitiul de vara, de unde si diversitatea fatetelor acestei sarbatori, populare si religioase deopotriva, care amesteca practici precrestine si traditii legate de fertilitate. Este sarbatoarea populara care deschide ciclul manifestarilor traditionale estivale.

Conform traditiei, Sinzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.In dimineata de Sinziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sinziene pe care le impleteau in coronite si le arucau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.
Fetele strangeau flori de Sinziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sinziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.
Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sinziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sinziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumte animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese in ziua de Sinziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.
Sarbatoarea Sinzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata a fi si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.
In Bucovina se considera ca odata cu Sinzienele amuteste si cucul vestind, astfel, ca incepe sezonul cositului si al secerisului.

Pe vremuri, de Sinziene, fecioarele impleteau o coronita cu flori de sinziene, iar acolo unde nu existau sinziene o impleteau din griu. Exista atitea variante ale sarbatorii, cu obiceiuri in functie de zonele folclorice ale tarii, fiecare regiune avind particularitatea sa. Peste tot insa, florile de sinziene sint la loc de cinste si reprezinta elementul care impodobeste aceasta sarbatoare. Dar florile nu pot exista decit in relatie cu feminitatea, iar cununile de sinziene impodobeau tinara care era declarata cea mai frumoasa. Flori de sinziene purta insa toata lumea pe 24 iunie, chiar si barbatii purtau sinziene, pentru a le aduce noroc in dragoste. In unele zone se mergea cu faclii aprinse in noaptea de Sinziene, in altele se organizau tirguri unde era aleasa „regina” frumusetii.

Daca in unele zone folclorice ale tarii se vorbeste despre Dragaica, iar in altele despre Sinziene, este vorba despre acelasi lucru, pentru ca substanta sarbatorii este aceeasi, diferenta este doar in vesmintul lingvistic. In sudul tarii inca se mai pastreaza obieciul dansului de Dragaica, cind cetele cu Dragaica imbracata in mireasa, impodobita cu o coronita de sinziene, executa un dans ritualic, cu scop purificator, dar si pentru ameliorarea fertilitatii.

In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac. Sânzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.
Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:
"Du-te, Soare, vino, Luna Sânzienele imbuna, Sa le creasca floarea - floare, Galbena, mirositoare,Fetele sa le adune, Sa le prinda in cunune, Sa puna la palarie, Floare pentru cununie, Babele sa le rosteasca, Pana-n toamna sa nunteasca."
A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:
"Du-te, Luna, vino, Soare, Ca tragem la-nsuratoare, Cununile neursite, Zac sub hornuri azvarlite".
Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Drăgaica sau Sinziana desemneaza şi floarea galbenă denumită ştiinţific Galium verum, care de obicei înfloreşte în perioada ritualului. Dacă florile nu sunt înflorite, este semn rău, înseamnă că ceva a încurcat desfăşurarea anului, sau că oamenii au supărat Sinzienele.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava.

Niciun comentariu: