Am incercat sa-mi dau seama de scopul acestei emisiuni. M-am uitat in cateva randuri la emisiune si am fost incantat de costumele superbe, de dansurile aproape perfecte, de frumusetea prezentatorilor si de multe altele. M-am bucurat sa vad ca exista oameni care isi vad un vis implinit prin eforturile rudelor, prietenilor si a unor vedete care se “dueleaza” atat de elegant pe scena.
Am ramas totusi cu un gust amar in momentul in care am vazut ca sunt si oameni care ies din aceasta “competitie a visurilor” pe usa din dos. Pentru ca la “Dansez pentru tine” numai cei norocosi reusesc sa isi implineasca visul. Pentru ca la “Dansez pentru tine” trebuie sa ai noroc ca cei ce danseaza pentru visul tau pe scena sa fie talentati, frumosi, placuti de juriu si de public. Altfel, visul tau sau , mai grav, al copilului tau se va narui intr-o sambata seara, in direct la Pro TV.
Mi-am dat seama ca celebra sintagma “paine si circ” este de actualitate. In “Competitia visurilor” telespectatorii primesc ceea ce vor. In arena se arunca visurile disperate ale unor copii, cateva vedete autohtone, costumatii elegante si distractia plebeilor este asigurata. Acestia vor ramane lipiti de ecran cu sufletul la gura urmarind pasii de dans, si stand cu mobilul in mana pentru a putea “vota” perechea favorita.
”In seara aceasta a parasit competita perechea formata din X si Y. Acestia au luptat pentru visul copilului Z care are cancer. Doar o operatie in Austria l-ar salva insa aceasta operatie costa mult. Juriul si publicul a ales.”
O “traducere” mai exacta ar fi urmatoarea : “draga “Z”. Ne pare sincer rau ca ai cancer (sau nu ai o mana,sau esti surd,sau esti sarac lipit, sau esti orfan) insa, astia de au urcat in scena nu au fost destui de buni. De aceea, ai sa ramai in starea de rahat in care te afli.Mai ramai pe scena, sa vada tara cum plangi si tu si incompetentii astia de dansatori. Idiotii chiar au sperat. Noi iti vom da totusi un premiu de consolare. Multumim pentru participare si ne bucuram ca esti in starea asta. Fara necazul tau nu am mai fi avut noi rating. La revedere, usa e acolo.”
Imaginea imparatului care sta cu mana intinsa cu pumnul strans si cu degetul mare intins iar plebea urla dezlantuita strigandu-i cine sa traiasca si cine nu imi vine in minte ori de cate ori vad perechile asteptand notele. “Ala nu are o mana! Sa plece!” “Dansatorii aluia cu cancer au fost mai buni!” “Ba nu! Dansatorii celui orfan si sarac lipit!” Si circul continua.
Pentru noi, oamenii aflati in fata ecranului e doar un spectacol. Pentru cei implicati si infranti e naruirea, poate, a unei ultimi sperante. Iubitorii acestei emisiuni vor spune ca si cei infranti “castiga ceva.” Poate asa e. Insa acel “ceva” nu e de ajuns sa te scoata din mizeria in care te afli. M-am uitat pe site-ul Pro Tv si am ramas cu un gust amar cand am citit aceasta fraza: “…iar visul lui Robert, băieţelul pentru care au dansat din tot sufletul SI-A OPRIT VISUL la jumătatea drumului către împlinire. “ Visul unui baietel de 11 ani , orfan de mama, cu un tata care nu l-a recunoscut la nastere, care e crescut de bunici fara posibilitati materiale, si care sta in gazda s-a oprit la jumatatea drumului. Pentru el nu mai e nici o speranta. El ramane cu un gust amar. “Oare daca eram olog aveam mai multe sanse? I s-ar fi facut publicului mila de mine si as fi castigat?” Nu stim si nu ne mai intereseaza. Robert a primit 1.500 euro , adica o suma mult mica decat cea pe care o da Becali la colindatori . Va garantez ca pretul oricarei rochii purtate de Iulia Vantur e mai mare. Este injositor cu atat mai mult cu cat organzatorii considera aceasta suma “menita să-l ajute să spere într-un viitor mai bun”.
Visul unui copil talentat si orfan de a se implini de a avea bani de supravietuire e la fel de mare ca cel al unui copil fara o mana sau cu cel al unui copil cu cancer. Ei nu vad diferentele asa cum le percepem noi. Visul lor e cel mai important. Si, fara deosebire, fiecare din ei se gandeste : “Daca am sa castig…” Daca…
Am o curiozitate. E mai mare suma data ca premii decat suma cheltuita cu organizarea specacolului?
Am ramas totusi cu un gust amar in momentul in care am vazut ca sunt si oameni care ies din aceasta “competitie a visurilor” pe usa din dos. Pentru ca la “Dansez pentru tine” numai cei norocosi reusesc sa isi implineasca visul. Pentru ca la “Dansez pentru tine” trebuie sa ai noroc ca cei ce danseaza pentru visul tau pe scena sa fie talentati, frumosi, placuti de juriu si de public. Altfel, visul tau sau , mai grav, al copilului tau se va narui intr-o sambata seara, in direct la Pro TV.
Mi-am dat seama ca celebra sintagma “paine si circ” este de actualitate. In “Competitia visurilor” telespectatorii primesc ceea ce vor. In arena se arunca visurile disperate ale unor copii, cateva vedete autohtone, costumatii elegante si distractia plebeilor este asigurata. Acestia vor ramane lipiti de ecran cu sufletul la gura urmarind pasii de dans, si stand cu mobilul in mana pentru a putea “vota” perechea favorita.
”In seara aceasta a parasit competita perechea formata din X si Y. Acestia au luptat pentru visul copilului Z care are cancer. Doar o operatie in Austria l-ar salva insa aceasta operatie costa mult. Juriul si publicul a ales.”
O “traducere” mai exacta ar fi urmatoarea : “draga “Z”. Ne pare sincer rau ca ai cancer (sau nu ai o mana,sau esti surd,sau esti sarac lipit, sau esti orfan) insa, astia de au urcat in scena nu au fost destui de buni. De aceea, ai sa ramai in starea de rahat in care te afli.Mai ramai pe scena, sa vada tara cum plangi si tu si incompetentii astia de dansatori. Idiotii chiar au sperat. Noi iti vom da totusi un premiu de consolare. Multumim pentru participare si ne bucuram ca esti in starea asta. Fara necazul tau nu am mai fi avut noi rating. La revedere, usa e acolo.”
Imaginea imparatului care sta cu mana intinsa cu pumnul strans si cu degetul mare intins iar plebea urla dezlantuita strigandu-i cine sa traiasca si cine nu imi vine in minte ori de cate ori vad perechile asteptand notele. “Ala nu are o mana! Sa plece!” “Dansatorii aluia cu cancer au fost mai buni!” “Ba nu! Dansatorii celui orfan si sarac lipit!” Si circul continua.
Pentru noi, oamenii aflati in fata ecranului e doar un spectacol. Pentru cei implicati si infranti e naruirea, poate, a unei ultimi sperante. Iubitorii acestei emisiuni vor spune ca si cei infranti “castiga ceva.” Poate asa e. Insa acel “ceva” nu e de ajuns sa te scoata din mizeria in care te afli. M-am uitat pe site-ul Pro Tv si am ramas cu un gust amar cand am citit aceasta fraza: “…iar visul lui Robert, băieţelul pentru care au dansat din tot sufletul SI-A OPRIT VISUL la jumătatea drumului către împlinire. “ Visul unui baietel de 11 ani , orfan de mama, cu un tata care nu l-a recunoscut la nastere, care e crescut de bunici fara posibilitati materiale, si care sta in gazda s-a oprit la jumatatea drumului. Pentru el nu mai e nici o speranta. El ramane cu un gust amar. “Oare daca eram olog aveam mai multe sanse? I s-ar fi facut publicului mila de mine si as fi castigat?” Nu stim si nu ne mai intereseaza. Robert a primit 1.500 euro , adica o suma mult mica decat cea pe care o da Becali la colindatori . Va garantez ca pretul oricarei rochii purtate de Iulia Vantur e mai mare. Este injositor cu atat mai mult cu cat organzatorii considera aceasta suma “menita să-l ajute să spere într-un viitor mai bun”.
Visul unui copil talentat si orfan de a se implini de a avea bani de supravietuire e la fel de mare ca cel al unui copil fara o mana sau cu cel al unui copil cu cancer. Ei nu vad diferentele asa cum le percepem noi. Visul lor e cel mai important. Si, fara deosebire, fiecare din ei se gandeste : “Daca am sa castig…” Daca…
Am o curiozitate. E mai mare suma data ca premii decat suma cheltuita cu organizarea specacolului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu