divort

De ce trebuie sa se desfaca o casatorie doar din "motive" temeinice? De ce in momentul in care paratul (sotul chemat in judecata) nu doreste desfacerea casatoriei, celalalt sot trebuie sa aduca "dovezi" ca mariajul nu mai este posibil? Oare simpla dorinta a unei persoane de a nu isi mai continua viata langa o alta persoana nu este de ajuns?
Imi aduc aminte de divortul unui bun prieten. In momentul in care judecatorul a intrebat-o pe parata daca este de acord cu desfacerea casatoriei aceasta a replicat ca "nu are barbat de lasat". In acel moment judecatorul a dat cuvantul la probe. Mirat, prietenul meu a intrebat: ce probe? "Probe din care sa rezulte ca nu mai e posibila convietuirea!" "Domnule presedinte dar nu o mai iubesc! Nu vreau sa o mai vad in ochi, nu o sufar, nu vreau sa ma mai culc cu ea! Nu cred ca este vreo persoana care sa cunoasca sentimentele mele si care sa vina sa vi le spuna. Nu am spus nimanui despre asta. Nu am martori. Vreau doar sa nu o mai vad niciodata! "
Nu mai are importanta cum s-a desfasurat mai departe procesul. Este insa cred, situatia multora din cei ce vor sa divorteze. De ce nu este de ajuns sa spui GATA? Am cunoscut multe femei care doreau sa obtina divortul, sa scape de sotul lor care, in cele mai multe din cazuri era si violent si alcoolic. Disperarea lor nu cunostea margini cand aflau ca le trebuie macar un martor. Nimeni nu voia sa depuna marturie tocmai din cauza violentelor sau amenintarilor ce ar fi urmat si la care ar fi fost supusi.
De ce suntem liberi sa ne casatorim cu cine vrem fara a aduce nici un fel de dovezi ca vom fi o "celula de baza a societatii" si suntem constransi sa dovedim ca "celula" din care am facut parte este una moarta?
De ce in fata ofiterului de stare civila putem sa spunem NU si casatoria sa nu se mai incheie si de ce nu putem sa spunem NU si in fata judecatorului iar casatoria sa nu mai continue?